Nu exista nici o indoiala ca in ultimele doua decenii implanturile dentare au revolutionat inlocuirea dintilor si practica stomatologica. Conceptul de implanturi dentare nu este nou, cele mai vechi incercari inregistrate ale utilizarii lor au fost descoperite in civilizatia Maya datand din anul 600 d.Hr. Ca in majoritatea modalitatilor de tratament din stomatologie, aceasta implica nu numai descoperirea stiintifica, cercetarea si intelegerea, ci si aplicarea in practica clinica. Practica implantului stomatologic necesita expertiza in planificarea, plasarea chirurgicala si fabricarea coroanei. Este vorba de arta si de experienta, precum si despre stiinta. De asemenea, necesita lucrul in echipa intre pacient, medicul dentist, chirurgul implantului si tehnicianul dentar.
Ce este un implant dentar?
Dintii pot fi considerati, in esenta, ca avand doua parti principale, coroana, partea de deasupra tesuturilor gingiilor si radacina, partea suspendata in osul ligamentului parodontal (peri – in jurul, dinte-odont) care tine dintele in loc. Un implant dentar sau endosal (endo – interior, osoasa – os) este de fapt o inlocuire a radacinii, dar spre deosebire de radacina unui dinte, el devine ancorat in osul maxilarului, ocupat anterior de un dinte sau de mai multi. Lucru uimitor in ceea ce priveste implanturile dentare utilizate in prezent consta in faptul ca acestea fuzioneaza sau se “integreaza” in os, un proces cunoscut sub numele de “osseo-integrare” (osoasa – osie, integrate – sa devina parte din). Acestea sunt, in cea mai mare parte, fabricate din titan pur comercial, o substanta metalica folosita de mai multi ani in medicina si stomatologie, deoarece nu este respinsa de organism, este osteofila (iubitoare de oase). Procesul actual de integrare este in esenta o fuziune biochimica a celulelor osoase vii si un strat de oxid care se formeaza pe suprafata titanului.
Ca si in cazul multor progrese stiintifice, descoperirea osseo-integrarii a fost destul de intamplatoare! In 1952, Dr. P. I. Branemark, chirurg ortopedic suedez, studiaza vindecarea la oasele unui iepure. A introdus o mica camera optica prin care se puteau observa schimbarile in procesul de vindecare ale osului. Cand studiul a fost terminat, sa constatat ca aceasta camera optica, din titan, fuzionase cu osul si nu a putut fi indepartata. Aproape toate sistemele de implant dentare utilizate in prezent in formele si dimensiunile lor multiple utilizeaza aceasta proprietate magica a titanului.
