Guguștiucul (Streptopelia decaocto) este o pasăre comună în orașele și satele din România, cunoscută pentru penajul său gri-maro și sunetul specific de „gu-guu-stiuc” de unde și-a primit și numele popular. Această pasăre face parte din familia porumbeilor și este adesea confundată cu porumbelul de oraș, însă există câteva diferențe notabile care o fac ușor de identificat.
Descrierea guguștiucului
Guguștiucul este o pasăre de dimensiuni medii, având o lungime de aproximativ 30 de centimetri și o greutate de până la 200 de grame. Penajul său este predominant gri deschis, cu o nuanță rozalie pe piept și o bandă neagră distinctă pe gât, care îl diferențiază de porumbelul obișnuit.
Habitat și răspândire
Originar din Asia, guguștiucul a început să se răspândească în Europa în secolul al XX-lea, adaptându-se rapid la diverse medii urbane și rurale. În România, poate fi întâlnit în aproape orice regiune, de la parcurile orașelor până la grădinile caselor de la țară. Această specie preferă zonele cu acces la apă și locuri unde poate găsi hrană ușor, cum ar fi grădinile, livezile și zonele cu vegetație densă.
Comportament și alimentație
Guguștiucul este o pasăre sociabilă, fiind adesea văzută în perechi sau grupuri mici. Este activă pe tot parcursul zilei, însă cel mai des poate fi observată dimineața devreme sau în amurg. Se hrănește în principal cu semințe, boabe, fructe și uneori insecte mici, preferând să se hrănească la sol.
În timpul sezonului de împerechere, care începe de obicei primăvara și poate dura până în toamnă, guguștiucul devine mai vocal, folosindu-și sunetul caracteristic pentru a-și marca teritoriul și a atrage partenerii. Perechile de guguștiuci sunt monogame și își construiesc cuiburi simple din crenguțe în copaci, pe clădiri sau alte structuri sigure.
Curiozități despre guguștiuc
-
Adaptabilitate impresionantă: a reușit să se adapteze extrem de bine mediilor urbane, putând fi întâlnit chiar și în zone aglomerate, ceea ce îi permite să se ferească de majoritatea prădătorilor naturali.
-
Longevitate: are o durată de viață relativ lungă pentru o specie sălbatică, putând trăi până la 10-15 ani în condiții bune.
-
Simbolistică culturală: in anumite culturi, guguștiucul este considerat un simbol al păcii și fidelității datorită comportamentului său monogam.
-
Zbor rapid și agil: deși pare o pasăre calmă și blândă, guguștiucul este capabil de zboruri rapide și schimbări bruște de direcție, ceea ce îl ajută să scape de prădători.
Deși guguștiucul nu este o specie pe cale de dispariție, el se confruntă cu diverse amenințări în mediul urban, cum ar fi pierderea habitatului, poluarea și expunerea la prădători introduși de om, cum ar fi pisicile domestice. În ciuda acestor pericole, populația de guguștiuci a rămas stabilă datorită capacității lor de a se adapta și a găsi resurse în medii urbane.
Guguștiucul continuă să fie o prezență familiară și apreciată în peisajul urban și rural al României, contribuind la biodiversitatea zonelor în care trăiește. Fiind o pasăre rezistentă și adaptabilă, este probabil că vom continua să ne bucurăm de prezența sa și în anii ce vor urma.
